Sari la conținut

Foaia de joi, 19 noiembrie 2026

Agro Azi

Jurnal de câmp pentru fermierul român

  1. Ian
  2. Feb
  3. Mar
  4. Apr
  5. Mai
  6. Iun
  7. Iul
  8. Aug
  9. Sep
  10. Oct
  11. Nov
  12. Dec

Noiembrie în câmp. Arături de toamnă, ultimele însămânțări și adăposturi pregătite pentru iarnă.

Solul se moare încet: cum pierdem apă, nutrienți și bani din cauza lipsei de viață subterană

Publicat
Citire
3 min

Ce se ascunde sub suprafață?

Scăderea diversității specifice din sol generează o triplă pierdere pentru agricultori: deficit de apă, lipsă de nutrienți și costuri financiare crescute.

Într-o conversație avută cu publicația Agrobiznes, profesorul Raúl Zornoza, expert în domeniul științei solului la Universitatea Politehnică din Cartagena, Spania, și liderul inițiativei europene BIOservicES, a detaliat mecanismele prin care degradarea vieții microbiologice subterane afectează productivitatea.

El a subliniat că, chiar dacă ploaia și fertilizarea rămân constante, calitatea mediului de creștere al plantelor se deteriorează progresiv din cauza dispariției microorganismelor esențiale.

Sistemul subteran gazduiește o comunitate complexă de bacterii, ciuperci, nematode, acarieni, viermi și alți actori biologi care susțin lanțul alimentar agricol. Acești agenți sunt cruciali pentru descompunerea resturilor vegetale, recircularea elementelor nutritive, consolidarea grămezilor de particule (agregate) și menținerea porozității necesare circulației aerului și a apei.

Știința dovedește: pierderea biodiversității din sol scumpetește agricultura!

Profesorul Zornoza identifică trei impacturi economice majore ale acestei reduceri a biodiversității.

Prima consecință este ineficiența alimentării plantelor; deoarece microflora ajută la transformarea nutrienților în forme asimilabile, dispariția ei forță fermierii să depindă mai mult de îngrășăminte sintetice.

A doua consecință vizează gestionarea apei: activitatea biologică scăzută duce la compactare, scăderea capacității de infiltrație și accentuarea scurgerilor de suprafață, ceea ce expune culturile la secetă chiar și în ani cu precipitații normale.

A treia consecință este pierderea rezistenței naturale a solului împotriva bolilor și a capacității de a sprijini plantele în perioadele de stres, generând cheltuieli suplimentare pentru irigații, lucrări mecanice și fertilizare, alături de fluctuații în randamentele anuale.

Datele ştiințifice susțin importanța practicilor verzi.

Cum verifici sănătatea solului acasă?

O analiză meta-cercetare apărută în revista Geoderma în 2025, care a sintetizat datele din 225 de studii, a demonstrat că cultivarea speciilor de acoperire (cover crops) crește cu 37,2% rata de infiltrare a apei și cu 15,9% stabilitatea agregatelor solului în mediu.

Un alt studiu meta, publicat în Field Crops Research în 2024, bazat pe 104 lucrări, a arătat o creștere medie de 2,6% a producțiilor principale după implementarea acestor culturi de acoperire.

Pentru a evalua starea solului fără costuri mari, specialistul recomandă o examinare directă cu ajutorul unei cazme.

Fermierul ar trebui să extragă un bloc de pământ cu o adâncime de 20–25 cm și să inspecteze structura, rețeaua rădăcinilor, nivelul de umiditate, resturile organice și prezența organismelor vizibile.

Semnele de alarmă includ formarea unei cruste la suprafață, infiltrarea slabă a apei, straturi compactate care blochează rădăcinile, descompunerea lentă a resturilor vegetale, puține viermi vizibili, creștere neuniformă a plantelor și reacție scăzută la fertilizare.

Ce contează pentru România?

Un test simplu constă în măsurarea vitezei de absorbție a apei în diverse puncte ale parcelei. Pentru o diagnosticare precisă, se recomandă analize de laborator privind conținutul de carbon organic, pH-ul și disponibilitatea nutrienților, complementate cu indicatori biologici. Este important ca observațiile să fie făcute în condiții optime, deoarece absența viermilor într-o perioadă uscată nu confirmă automat degradarea solului.

În contextul României, unde predomină monoculturile de cereale, porumb și floarea-soarelui, cercetătorul avertizează asupra combinației nefavorabile dintre lucrări mecanice intense, rotații simplificate și aportul insuficient de materie organică. Manipulările repetate distrug structura solului și habitatul organismelor, iar terenurile goale devin vulnerabile la eroziune, pierderi de umiditate și șocuri termice.

Dacă ar trebui să aleagă o singură măsuri prioritare, profesorul Zornoza ar sugeri reducerea perioadelor în care pământul rămâne expus și creșterea graduală a materiei organice.

Totuși, orice practică trebuie calibrată în funcție de specificul local, pentru a maximiza beneficiile pentru sănătatea solului și rentabilitatea fermierului.

Sursa: Agrobiznes

Mai multe din Agricultura

Scrisori de la fermieri

Nicio părere încă. Dacă ai trecut prin ceva asemănător în fermă, spune-ne.

Scrie o părere

Părerile sunt citite de un moderator înainte să apară. Datele tale sunt tratate conform politicii de confidențialitate.