Fermierul Ștefan Gheorghiță dă Ministerul Agriculturii în judecată
- Rubrica
- Agricultura
- Autor
- Lavinia Ogoreanu
- Publicat
- Citire
- 3 min

Reglementările europene oferă flexibilitate fermierului!
Conflictul juridic declanșat de unul dintre cele mai însemnate nume din sectorul agricol românesc, fermierul Ștefan Gheorghiță, se intensifică pe fondul unei nemulțumiri profunde față de modul în care autoritățile centrale gestionează instrumentul de suport financiar destinat agricultorilor. Decizia de a chema Ministerul Agriculturii în fața instanței nu este una izolată, ci reflectă o tensiune cronică legată de aplicarea practică a prevederilor din Planul Național de Dezvoltare, mai exact a măsurii identificată ca DR-32 în cadrul Strategiei pentru Politicile Agricole Comune, valabilă în perioada 2023-2027.
Această componentă specifică vizează compensarea pierderilor înregistrate la nivelul producției agricole, însă implementarea sa a generat controverse majore, în special prin modul în care se operează reținerea unei cote de 3% din sumele totale ale plăților directe anuale, bani care ar urma a fi direcționați către fondul de risc gestionat prin APIA.
Gheorghiță și-a artikulat plângerea recent, în cadrul emisiunii „Agricultura la Raport”, difuzată de AgroTV și condusă de jurnalistul Ovidiu Ghinea, unde a subliniat aspectele de legalitate constituțională. El a punctat faptul că, conform textului fundamental al statului, precum și al articolului 139, orice reținere a unor taxe, impozite sau alte obligații financiare necesită ca, în prealabil, să existe o bază legislativă clară.
Această condiție este menționată explicit și în documentația tehnică a măsurii din planul național, care stipulează că mecanismul de gestionare a riscului devine operant abia după adoptarea unui cadru legal intern.
Totuși, la momentul actual, România nu dispune de astfel de norme interne, ceea ce pune sub semnul întrebării validitatea acțiunilor anterioare ale ministerului.
Fermierul recunoaște flexibilitatea oferită de reglementările europene, care permit organizarea acestui instrument fie strict conform regulamentelor UE, fie bazată pe sistemele naționale de asigurări. În ambele scenarii, precondiția esențială rămâne existența unei legi românești.
Lipsea acesteia a fost ilustrată printr-un exemplu concret, referindu-se la un coleg, posibil Cosmin, care a suportat această deducere de contribuție cu aproximativ trei ani în urmă.
Dacă acel agricultor a suferit impactul unei secete în urmă cu doi ani și a constatat că nu a primit nicio despăgubire, deși a achitat suma datorată, cauza rezidă în absența cadrului legal.
Fermierul se simte mic lângă marii jucători?
Această situație generează întrebarea fundamentală: de ce se tolerează o abatere de la normele de drept?
Gheorghiță își exprimă surprinderea față de pasivitatea oficialităților, întreabă unde a fost ministrul Bercu pentru a semnala neregulile și unde au fost asociațiile profesionale pentru a apăra interesele membrilor.
El se poziționează ca un actor care, deși consideră că are o influență modestă comparativ cu marii jucători, a inițiat procesul judiciar pentru a verifica poziția instanțelor, indiferent de rezultatul final.
O critică vehementă a fost îndreptată și spre actualul conducător al ministerului, Florin Barbu, care susține că fondurile deja strânse de la fermieri prin intermediul mecanismului DR-32 sunt irecuperabile. Argumentul oficialist este că, odată ce s-a comunicat Comisiei Europene intenția de a cheltui acești bani într-un anumit mod, nu se mai poate reveni asupra deciziei după patru ani, ca și cum s-ar recunoaște o eroare inițială.
Gheorghiță compară această atitudine cu o relație contractuală în care una dintre părți se angajează verbal și apoi refuză să onoreze termenii, invocând o „nonșalanță” instituțională.
El evidențiază că se încalcă atât Constituția, cât și legislația existentă, iar nimeni nu pare a reacționa. Acceptarea tacită a faptului că un ministru poate contraveni unei decizii europene printr-un simplu ordin național duce la haos legislativ.
Pentru Gheorghiță, motivările politice sau economice secundare contează mai puțin decât respectarea riguroasă a legii; el insistă că discuția nu este despre intenții ascunse, ci despre legalitate pură, iar restul reprezintă simple narațiuni. Procesul inițiat este văzut ca o probă de foc pentru sistemul juridic românesc în raport cu politicile agricole internaționale.
Sursa: Agropress