Cerealele se ieftinesc global, însă motorina și îngrășămintele rămân scumpe până în 2027
- Rubrica
- Culturi
- Autor
- Petru Sămânță-Dobre
- Publicat
- Citire
- 3 min

Grâul scade la preț?
Prețurile cerealelor înregistrate la nivel global tind în scădere, cu toate acestea, costurile aferente îngrășămintelor și ale combustibilului diesel vor persista la cote ridicate până în anul 2027. Analiza detaliată a pieței agricole, realizată de Consiliul Internațional al Cerealelor (IGC), indică o evoluție complexă a balanței oferte-demande, unde ajustările de producție sunt compensate parțial de alte variabile macroeconomice.
Estimările oficiale sugerează că volumul total al recoltelor de grâu și cereale grosiere va atinge 2,428 miliarde tone în cursul sezonului agricol 2026/27. Acest nivel se situează cu aproximativ 3% sub valorile record de 2,496 miliarde tone fixate în perioada imediat precedentă.
Comparativ cu proiecțiile formulate în luna octombrie, actuala previziune a suferit o majorare de un milion de tone, rezultat direct al revizuirii în sus a cantităților obținute din grâu și orz, care au neutralizat aproape integral corectarea în jos a estimărilor pentru porumb.
Din perspectiva schimburilor comerciale, fluxurile internaționale de cereale sunt anticipate la 449 milioane tone, o valoare inferioară cu 18 milioane tone față de cea din sezonul 2025/26. Pe partea de consum, datele arată o stabilitate remarcabilă, cu un total de 2,444 miliarde tone, menținându-se practic constant față de 2,443 miliarde tone înregistrate anterior.
În contrast, rezervele finale se preconizează la 626 milioane tone, depășind cu șapte milioane tone estimările din octombrie și cu 15 milioane tone nivelul de acum un an.
Aceasta marchează a treia lună consecutivă în care IGC a actualizat în sus prognoza privind stocurile globale, o tendință susținută în mod preponderent de acumulările semnificative din Rusia și Ucraina.
Pentru sectorul agricol românesc, această dinamică este crucială deoarece influențează direct competitivitatea exporturilor provenite din zona Mării Negre.
Deși producția totală înregistrează o ușoară retragere, persistența stocurilor mari și restrângerea comerțului internațional limitează capacitatea pieței de a susține prețuri la cote ridicate.
În detalierea pe specii, producția globală de grâu este evaluată la 826 milioane tone, o scădere față de 845 milioane tone din sezonul 2025/26.
Comparativ cu prognoza inițială din octombrie, această cifră a crescut cu șase milioane de tone.
Cererea pentru acest produs este proiectată la 828 milioane tone, iar volumul tranzacționat la nivel mondial se va situa la 199 milioane tone, cu 15 milioane tone mai puțin decât înainte.
Rezervele finale de grâu ar urma să fie de 283 milioane tone, în ugeră scădere față de 285 milioane tone din sezonul trecut. În cazul porumbului, autoritatea internațională a redus estimarea producției cu 6 milioane tone față de luna anterioară, fixând-o la 1,301 miliarde tone. Totuși, această cantitate rămâne sub nivelul de 1,347 miliarde tone din prezentul sezon.
Consumul de porumb este estimat la 1,318 miliarde tone, iar comerțul mondial la 205 milioane tone, în creștere ușoară față de 203 milioane tone din 2025/26. Stocurile finale pentru porumb sunt prognozate la 300 milioane tone, reprezentând o scădere de 17 milioane tone față de sezonul precedent.
Indicele de preț IGC pentru grâu a înregistrat o coborâre de 7%, la fel ca cel pentru porumb, în ultimele cinci săptămâni.
Această presiune descendentă este generată de disponibilitatea mai mare a ofertei din Statele Unite, intensificarea concurenței la export și perspectivele unei recolte generoase în America de Sud.
În paralel, sectorul oleaginos cunoaște o expansiune a ofertei de soia, care atinge un record de 439 milioane tone în 2026/27, depășind cu 8 milioane tone nivelul precedent.
Ce zice IFPRI despre politicile alimentare?
Consumul acestei culturi ar trebui să crească de la 435 la 445 milioane tone, iar comerțul internațional de la 188 la 191 milioane tone.
Paradoxal, în ciuda producției record, stocurile finale de soia sunt estimate să scadă de la 78 la 72 milioane tone, datorită creșterii cererii pentru procesare industrială și produse derivate.
Situația este diferită pentru orez, unde producția mondială este estimată la 535 milioane tone, în scădere față de 547 milioane tone din sezonul anterior. Consumul va urca la 539 milioane tone, în timp ce stocurile se vor reduce la 197 milioane tone.
Comerțul internațional de orez atinge un nivel record de 61 milioane tone în 2026/27. Pe ansamblu, indicele general IGC pentru cereale și oleaginoase a coborât cu 4%, atingând un minim din ultimele trei luni. Singura notă optimistă a fost observată la orez, al cărui indice de preț a avansat cu 8%, apropiindu-se de maximul din ultimii doi ani.
Deși piața cerealelor se relaxează, inputurile esențiale pentru agricultură, precum îngrășămintele și motorina, vor rămâne o povară majoră pentru fermieri până în 2027. Analistul senior Samuel Taylor, de la Rabobank, avertizează că, chiar și în scenariul unei încetări a conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu, normalizarea prețurilor va lua câteva luni.
Fermierii nu ar trebui să aștepte o scădere rapidă a costurilor pentru următoarea campanie agricolă. Principala vulnerabilitate a agriculturii europene, inclusiv a celei românești, rezidă în lanțul de aprovizionare cu îngrășăminte pe bază de azot și fosfor. Disfuncțiile transportului prin Strâmtoarea Ormuz au diminuat drastic fluxurile de uree, amoniac, azot și produse fosfatice din Golful Persic.
Conform studiilor Institutului Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare (IFPRI), cantitățile de îngrășăminte exportate prin această rută strategică au scăzut cu 80-83% față de nivelurile pre-criză, unele ajungând aproape la zero. Strâmtoarea Ormuz asigură tranzitul pentru aproximativ 30% din comerțul mondial de uree și 25% din livrările de amoniac. De asemenea, prin această zonă trece aproape jumătate din exportul global de sulf, componentă vitală pentru fabricarea îngrășămintelor fosfatice. Aceste blocaje afectează multiple etape ale producției, transmițând efectele negative și către fabricile situate în afara Orientului Mijlociu.
Problemele nu se opresc la bariera transportului. Un raport al CoBank relevă că 31 de unități de producere a amoniacului din Orientul Mijlociu au fost afectate direct de conflict sau au suspendat total activitatea.
În India, Pakistan și Bangladesh, alte 49 de fabrici funcționează cu restricții sau s-au oprit din cauza lipsei materiilor prime. În Rusia, cel puțin 20 de fabrici au suferit avarii în urma atacurilor cu drone ucrainene. Pentru piața europeană, complicațiile sunt accentuate de reducerea capacităților de rafinare din Rusia.
Atacurile asupra infrastructurii energetice au scăzut producția și exporturile rusești de motorină. Mai mult, rafinăriile constituie o sursă importantă de sulf, deci disfuncțiile petroliere impactează indirect disponibilitatea materiilor prime pentru îngrășăminte.
Rabobank subliniază că nu există motive suficiente pentru a anticipa o reducere substanțială a costurilor până în primăvara următoare.
Spre deosebire de criza din 2022, când comerțul a fost redistribuit prin schimbarea rutelor, actuala perturbare lovit direct capacitățile de producție. Repornirea fabricilor avariate sau închise va fi un proces lent, chiar și după încheierea conflictelor. Prețurile ridicate au deja dus la reducerea dozajelor de îngrășăminte aplicate de fermieri din diverse țări.
Conform datelor CoBank, consumul de produse fosfatice și potasice a scăzut cu 10-15% în anumite regiuni.
În Brazilia, necesarul de îngrășăminte este așteptat să cadă de la 59 de milioane de tone în 2025 la 41 de milioane de tone în 2026.
Pentru fermierii români, presiunea bugetară este acută, în special în pregătirea culturilor de primăvară și a campaniei din 2027. Reducerea dozelor de azot și fosfor poate fi compensată temporar dacă fertilitatea solului este bună, însă rezultatele depind de tipul de sol, umiditate și condițiile meteo.
Rabobank avertizează că două sezoane consecutive cu fertilizare redusă pot începe să erodeze randamentele și producția. Riscul este amplificat dacă blocajele logistice din Strâmtoarea Ormuz și Marea Neagră persistă pe parcursul anului 2027. În aceste circumstanțe, agricultorii trebuie să planifice bugetele asumând costuri ridicate cu inputurile și în următoarea campanie.
Închiderea conflictelor nu garantează automat prețuri mai mici pentru îngrășăminte, atâta timp cât fabricile nu își redeschid porțile și fluxurile comerciale nu revin la normalitate.
Sursa: Agrointel