Sari la conținut

Foaia de joi, 19 noiembrie 2026

Agro Azi

Jurnal de câmp pentru fermierul român

  1. Ian
  2. Feb
  3. Mar
  4. Apr
  5. Mai
  6. Iun
  7. Iul
  8. Aug
  9. Sep
  10. Oct
  11. Nov
  12. Dec

Noiembrie în câmp. Arături de toamnă, ultimele însămânțări și adăposturi pregătite pentru iarnă.

România pierde 12% din forța de muncă agricolă într-un an, un record negativ în UE

Publicat
Citire
3 min

Cum putem înțelege amploarea fenomenului prin comparație?

Agricultura din România se confruntă într-un mod paradoxal cu o dublă realitate statistică: în timp ce numărul de ore muncite în sector scade la cote alarmante, valoarea monetară a producției atinge niveluri record. Conform celor mai recente rapoarte oficiale, anul 2025 a marcat o retragere istorică a resursei umane din câmp, cu o scădere de 11,7% a volumului de muncă agricolă, un indice care plasează țara noastră în fruntea celor mai mari pierderi din întreaga Uniune Europeană.

Simultan, indicatorii financiari au surprins o creștere de 13,6% a valorii generate de sectorul agrar, o performanță care depășește orice alt stat membru al blocului comunitar.

Această dinamică duală subliniază o transformare structurală profundă, unde eficiența tehnică compensează deficitul de capital uman, dar pune în evidenta și vulnerabilitățile unei piețe a muncii rurale care se restrânge rapid.

Analiza longitudinală a datelor relevă că această tendință nu este una izolată, ci parte a unui proces continuu. De-a lungul ultimelor 15 ani, media anuală a reducerii volumului de muncă agricolă în România a fost de 3,5%, plasând țara printre cele mai afectate state europene din punct de vedere al contracției forței de muncă din acest domeniu.

La nivel continental, agricultura funcționează cu resurse umane tot mai limitate, un fenomen accelerat de trei factori principali: adoptarea masivă a mașinării, optimizarea gestionării exploatațiilor și migrația constantă a angajaților către alte ramuri economice.

Totuși, ritmul la care acest proces a avântat în România este exemplar pentru intensitatea sa.

Datele publicate de agenția europeană de statistică, Eurostat, confirmă că, în 2025, viteza cu care s-a diminuat efortul uman în agricultură a fost cea mai rapidă din UE.

Pentru a înțelege amploarea fenomenului, este necesară o perspectivă comparativă. Analiza realizată de Comisia Europeană, bazată pe statistici Eurostat, indică faptul că în intervalul 2010-2025, agricultura din întreaga UE a suferit o pierdere cumulată echivalentă cu 2,9 milioane de posturi cu normă întreagă.

Rata medie anuală de scădere a fost de 2,2%. Pentru România, situația este semnificativ mai gravă, reducerea medie anuală a forței de muncă utilizate în agricultură atingând 3,5% în aceeași perioadă. Din perspectiva medie lungă, doar Bulgaria și Ungaria au înregistrat rate de declin superioare celor românești.

În 2025, presiunea asupra resursei umane s-a intensificat la scară europeană, cu o scădere agregată de 2,8% față de anul precedent, rezultând un total de 7,5 milioane de echivalente de normă întreagă.

În acest context, România și Lituania s-au impus ca lideri negativi ai clasamentului, ambele raportând o contracție identică de 11,7%.

Ele sunt urmate de Ungaria, care a înregistrat o scădere de 6,2%.

Contrastul cu restul spațiului european este brulant.

În timp ce agricultura românească a pierdut mai mult de o zecime din capacitatea sa de muncă într-un singur an, Republica Cehă a demonstrat o capacitate de adaptare inversă, înregistrând o expansiune de 6,3% a volumului de muncă.

Cum se contrazice declinul forței de muncă?

Alte state, precum Spania, Estonia, Cipru, Irlanda, Malta, Austria, Luxemburg și Croația, au consemnat, de asemenea, evoluții pozitive, deși mai modeste. Clasamentul pe termen lung, pentru perioada 2010-2025, confirmă statutul României printre cele mai mari pierzătoare de forță de muncă agricolă. Topul scăderilor medii anuale este condus de Bulgaria (-6,3%), urmată de Ungaria (-4,2%), România (-3,5%) și Polonia (-3,4%).

Aceste cifre reflectă nu doar progresul tehnologic și mecanizarea, ci și atracția crescândă a locurilor de muncă din sectorul industrial și de servicii, care oferă perspective mai bune pentru tinerii absolvenți.

Un aspect structural notabil al modificărilor din agricultură este deplasarea de la munca nesalariată la cea salariată. La nivelul Uniunii Europene, majoritatea efortului muncitor este încă asumat de lucrători nesalariați (proprietari sau membrii familiei). În 2025, aceștia au reprezentat echivalentul a 5,1 milioane de posturi cu normă întreagă, în timp ce forța de muncă salariată a însumat aproximativ 2,4 milioane de echivalente.

Tendința istorică arată o erodare constantă a muncii nesalarizate, cu o scădere medie anuală de 3,1% în perioada 2010-2025, în timp ce volumul muncii salariate a crescut ușor, cu o medie de 0,4% pe an.

România se inscrie în această tranziție, Eurostat observând că, în 2025, utilizarea forței de muncă salariate a crescut față de anul anterior, în pofida scăderii dramatice a volumului total de muncă agricolă.

Această mișcare sugerează o reorganizare a exploatațiilor, posibilă necesitate de angajare temporară în perioadele de vârf, dar nu a fost suficientă pentru a compensa pierderea globală a resurselor umane.

În opoziție directă cu declinul numeric al forței de muncă, performance-ul economic al agriculturii românești a fost remarcabil. Valoarea totală a producției agricole europene a fost estimată la 558,7 miliarde de euro în 2025, un indicator care cuprinde veniturile din culturi, animale, produse de origine animală, servicii agricole și activități conexe.

România a adus la acest total aproximativ 23 de miliarde de euro, realizând o creștere nominală de 13,6% față de 2024, cel mai mare avans din UE.

Pe locul al doilea în clasamentul creșterilor se află Cehia, Irlanda, Estonia, Slovacia și Austria, toate cu procente de peste 10%.

Din punct de vedere al valorii absolute, România se poziționează pe locul șapte în Europa, fiind depășită de Franța (93 miliarde de euro), Germania (78,5 miliarde de euro), Italia (74,3 miliarde de euro), Spania (71,8 miliarde de euro), Polonia (41,6 miliarde de euro) și Țările de Jos (41,6 miliarde de euro).

Aceste șapte mari puteri agricole generează împreună 75,8% din totalul producției europene. Este esențial de menționat că creșterea de 13,6% este una nominală, influențată atât de volume, cât și de fluctuațiile prețurilor, deci nu garantează automat o creștere identică a cantităților fizice sau a marjelor de profit.

Sinteză acestor date conturează principalul dilemma contemporană a agriculturii românești: cum se menține și se crește valoarea economică într-un mediu în care resursa umană dispare rapid? Mecanizarea și modernizarea permit obținerea unor randamente superioare cu un număr mai mic de operatori, dar viteza scăderii forței de muncă generează incertitudini privind disponibilitatea specialiştilor, continuitatea lanțului productiv și capacitatea de a atrage tinerii în sector.

Într-o economie rurală încă vitală pentru țară, provocarea nu se limitează la simpla numărătoare a fermierilor rămași, ci implică rezolvarea problemelor de înlocuire a generațiilor îmbătrânite, profesionalizarea activităților și creșterea productivității per cap.

Datele Eurostat indică o restructurare accelerată: producția devine tot mai valoroasă, dar sustenabilitatea acestei performanțe depinde de investiții continue, integrarea tehnologiilor, formarea profesională a personalului și o management optimizat al exploatațiilor.

Provocarea viitoarelor ani este ca agricultura să nu fie doar un motor al creșterii economice, ci un sector atractiv, capabil să ofere condiții de muncă competitive și să rețină competențele necesare pentru fermele moderne.

Sursa: Revista-ferma

Mai multe din Agricultura

Scrisori de la fermieri

Nicio părere încă. Dacă ai trecut prin ceva asemănător în fermă, spune-ne.

Scrie o părere

Părerile sunt citite de un moderator înainte să apară. Datele tale sunt tratate conform politicii de confidențialitate.